Selecția activităților probiotice la 47 tulpini de Lactobacillus spp. prin tehnici in vitro și evaluarea capacității de colonizare a 5 tulpini selectate la oameni

Tulpini testate

Rezumat

Potențialul probiotic al 47 de tulpini de Lactobacillus spp. a fost investigat prin screening in vitro pentru rezistență la pH 2,5 și bilă 0,3%, adeziune la celulele Caco-2 și activitate antimicrobiană față de bacterii patogene enterice. Cinci tulpini — L. rhamnosus 19070-2, L. reuteri DSM 12246, L. rhamnosus LGG, L. delbrueckii subsp. lactis CHCC 2329 și L. casei subsp. alactus CHCC 3137 — au fost selectate pentru studiul in vivo. Doisprezece voluntari sănătoși au consumat zilnic două doze de 10¹⁰ bacterii liofilizate timp de 18 zile, urmate de o perioadă de lavaj de 17 zile. Tulpinile 19070-2, DSM 12246 și LGG au fost identificate cel mai frecvent în probele fecale, în concentrații de 10⁵–10⁸ UFC/g fecale. Supraviețuirea in vivo s-a corelat cu toleranța la pH, adeziunea și proprietățile antimicrobiene in vitro.

Design experimental și metodologie

Studiul a folosit un design crossover dublu-orb cu trei perioade de câte 35 de zile. Voluntarii au fost împărțiți aleatoriu în trei grupuri: Grupul A (tulpinile DSM 12246 + 19070-2), Grupul B (LGG + CHCC 3137 + CHCC 2329) și Grupul C (placebo). Adeziunea a fost cuantificată pe celule Caco-2 prin microscopie la 100× imersie în ulei, activitatea antimicrobiană prin spot test pe agar, iar identificarea izolelor fecale prin API 50CHL, ITS-PCR și confirmarea finală prin REA + PFGE.

Frecvența reizolaților din fecale (ziua 18 — perioada de intervenție)

Frecventa reizolatilor din fecale ziua 18 — perioada de interventie

Tabel comparativ — proprietăți in vitro ale tulpinilor selectate

Tabel comparativ — proprietăți in vitro ale tulpinilor selectate

Citate importante din studiu

„Supraviețuirea și reizolarea bacteriilor in vivo par să fie legate de toleranța la pH, adeziune și proprietățile antimicrobiene in vitro.”

— Jacobsen et al., 1999, p. 4949 (Abstract)

„L. rhamnosus 19070-2 a fost reizolat în 10 din 12 cazuri, DSM 12246 în 8 din 12 cazuri, și LGG în 7 din 12 cazuri prin metoda REA-PFGE utilizată pentru confirmare finală. Bacteriile au fost reizolate în concentrații de 10⁵ până la 10⁸ UFC/g fecale.”

— Jacobsen et al., 1999, p. 4952 (Results)

„Colonizarea prelungită de către oricare dintre bacteriile testate nu pare să apară — nici una nu a fost reizolată din fecale la ziua 29.”

— Jacobsen et al., 1999, p. 4955 (Discussion)

„L. reuteri DSM 12246 este un producător cunoscut de reuterin, ceea ce ar putea explica această activitate antimicrobiană. Flora intestinală normală a rămas neafectată de DSM 12246 in vitro — un avantaj potențial pentru menținerea microbiomului.”

— Jacobsen et al., 1999, p. 4953 (Discussion)

Concluzii principale

✦  Metodele in vitro (adeziune Caco-2, toleranță pH, activitate antimicrobiană) sunt predictori valabili pentru supraviețuirea in vivo a lactobacililor în tractul gastrointestinal.

 

✦  Supraviețuirea in vivo este puternic corelată cu adeziunea la Caco-2 și toleranța la pH 2,5 — nu cu toleranța la bilă, care s-a dovedit prea puțin discriminatorie între tulpini.

 

✦  Niciuna dintre tulpinile administrate nu a demonstrat colonizare persistentă după încetarea administrării — suggerând necesitatea consumului continuu pentru efecte probiotice susținute.

 

✦  L. rhamnosus 19070-2 a depășit chiar și referința clinică LGG în frecvența reizolării fecale (83% vs. 58%), recomandând-o ca tulpină promitatoare pentru studii ulterioare.

 

✦  REA + PFGE rămân standardul de aur pentru identificarea tulpinilor din probe fecale; ITS-PCR singur nu poate diferenția între tulpini înrudite (ex. DSM 12246 vs. CHCC 2329).

Referințe-cheie citate în studiu

  • Goldin et al. (1992) — Supraviețuirea L. rhamnosus GG în tractul gastrointestinal uman. Dig. Dis. Sci. 37:121–128.
  • Johansson et al. (1993) — Colonizarea mucoasei intestinale de L. plantarum 299/299v. Appl. Environ. Microbiol. 59:15–20.
  • El-Ziney & Debevere (1998) — Efectul reuterinei asupra L. monocytogenes și E. coli O157:H7. J. Food Prot. 61:1275–1280.
  • Chauviere et al. (1992) — Adeziunea L. acidophilus LB la celule Caco-2. J. Gen. Microbiol. 138:1689–1696.
  • Bernet et al. (1993, 1994) — Adeziunea bifidobacteriilor și lactobacililor la celule intestinale umane în cultură. Appl. Environ. Microbiol. / Gut.
Articol sinteză generat pe baza: Jacobsen CN et al. (1999). Screening of Probiotic Activities of Forty-Seven Strains of Lactobacillus spp. by In Vitro Techniques and Evaluation of the Colonization Ability of Five Selected Strains in Humans. Appl. Environ. Microbiol. 65(11):4949–4956.

Concluzia centrală a studiului

Metodele in vitro (în special adeziunea Caco-2 și toleranța la pH 2,5) prezic bine supraviețuirea in vivo — dar niciuna dintre tulpini nu colonizează persistent intestinul după oprirea administrării.

📄 Studiul științific original

Pentru cititorii care doresc să consulte metodologia completă, analiza statistică și toate datele publicate de autori, studiul integral poate fi descărcat mai jos în format PDF.

⬇️ Descarcă studiul complet (PDF)

 

Similar Posts